25 ianuarie 2011

Servicii de copiere, editare şi printare documente

Începând cu data de 02.01.2011, Biblioteca Orăşenească Borşa oferă utilizatorilor  servicii de copiere, elaborare, editare şi imprimare documente. Aceste servicii sunt aprobate în baza  Legii nr. 593 din 15/12/2004  pentru modificarea şi completarea Legii bibliotecilor nr. 334/2002, articolul 6, alineatul (2), care prevede urmatoarele: "Bibliotecile de drept public pot oferi unele servicii, stabilite prin regulamente proprii de organizare şi funcţionare, în condiţiile legii, pe bază de tarife, cu avizul autorităţii tutelare ". Tarifele percepute sunt aprobate de către Serviciul Cultură din cadrul Primăriei Borşa şi sunt afişate în incinta bibliotecii.

13 ianuarie 2011

Borşa - file de istorie

          Borşa este una dintre cele mai vechi aşezări din Maramureş. Descoperirile arheologice au scos la lumină fragmente de ceramică datând din epoca bronzului. Denumirea localităţii derivă din cuvântul dacic bora, care înseamnă vifor sau furtună. Pe această vatră de sat de origine dacică se dezvoltă în primele secole ale erei noastre o obşte sătească bine închegată care, în secolul al XIV-lea , aparţinea voievodului maramureşean Bogdan I. În acest secol , Borşa făcea parte din Ieraşul de Sus, organizare administrativă cuprinzând 26 de aşezări. Centrul Ieraşului era la Vişeu. În anul 1555 Ştefan Bathory o primeşte în Maramureş pe regina Poloniei, Izabela împreună cu fiul ei Ioan. Din alaiul reginei făceau parte şi domnitorii români Pătraşcu cel Bun şi Alexandru Lăpuşneanu. Acest alai , în drumul său spre Baia Mare , se opreşte pentru o zi şi o noapte în Borşa. În 1556, prin Borşa va trece o oaste tătărească . Aceasta venea dinspre Moldova, jefuind şi pustiind aşezările maramureşene. Peste 161 de ani, tătarii vor trece din nou prin Borşa, pentru ultima oară însă.
            În 1657 principele Transilvaniei Gh. Racoţi , în drumul său spre Polonia, va fi nevoit să treacă prin pasul Prislop, printr-o zăpadă până la brâu. În acelaşi timp, în borşa ajunge şi generalul polonez Lubomyrsky în armata căruia se afla şi Ioan Sobieszki. Aproape de Prislop aceştia sunt atacaţi de o ceată de maramureşeni care reuşesc să răpească un număr mare de cai şi vite. În anul 1529 Petru Rareş, însoţit de câţiva maramureşeni de frunte intră în Borşa pe la Prislop şi se va îndrepta spre valea Lăpuşului pentru a apăra cetatea Ciceului. Anul 1700 este consemnat ca fiind anul în care a bântuit o mare epidemie de ciumă. Cel mai important eveniment al epocii medievale petrecut la Borşa este bătălia din 4 septembrie 1717 când borşenii au nimicit jumătate din oastea tătară, care număra peste 10 000 de oameni. Cu o zi în urmă, tătarii încercaseră să incendieze biserica de lemn, însă un grup de femei bătrâne, cu ţipetele lor ascuţite şi cu o ploaie de pietre le zădărnicesc planul. Tătarii îşi fac tabără în strâmtoarea Cheia de sub Prislop. Lupu Sandrin , protopopul Borşei, fost căpitan în armata lui Rakoczi, printr-un plan ingenios , inspirat din bătălia lui Ştefan cel Mare din Codrii Cosminului, transformă strâmtoarea într-o capcană. Trimite un tânăr în faţa tătarilor , care se va oferi să le fie călăuză, pentru a-i abate pe tătari de la gândul lor de înaintare pe Valea Cislei. La semnalul lui Popa Lupu Şandru, în zorii zilei de 4 septembrie, borşeni au început să prăvălească peste oastea tătarilor copaci şi pietre. Alţi borşeni, înarmaţi cu furci, securi şi coase vor năvăli peste tătari, nimicindu-i. Vreo 4000 de tătari  încearcă să se îndrepte spre Pasul Prislop, dar asupra lor se abate un vifor puternic, care provoacă surparea terenului, iar jumătate din aceştia mor. O parte din cei rămaşi se îneacă în pârâul ce vine din muntele Ştiol, în urma ploii torenţiale şi ruperii de nori care se abat asupra lor. Doar câteva sute au reuşit să treacă muntele spre Năsăud. Se spune că luni de zile apa Vişeuţului nu a putut fi folosită din cauza mirosului cadavrelor. Locul unde s-a dus sângeroasa bătălie poartă denumirea de "Preluca Tătarilor".
            Revoluţia de la 1848 îi  găseşte pe borşeni pe baricade. Borşenii şi apoi locuitorii din Moisei, Sălişte şi Săcel vor fi potrivnici revoluţiei maghiare . Borşenii nu recunosc unirea cu Ungaria. Aceştia trec de partea împăratului de la Viena, îi depun jurământ de credinţă acestuia. La Borşa se va deplasa un tribunal care îi va pedepsi pe cei care s-au opus hotărârii armatei ungare în localitate. În octombrie 1848 borşenii atacă tabăra maghiară, ucid 3 oameni, rănesc alţi 7, iar în această încăierare 25 de case ale borşenilor sunt incendiate. La sfârşitul lunii octombrie în Borşa erau 2000 de soldaţi unguri pregătiţi pentru a-i pune la ascultare pe borşenii răzvrătiţi. Trei dintre răsculaţi vor fi spânzuraţi, alţi 20 sunt condamnaţi la închisoare. Pentru o perioadă de timp, Borşa reintră în mersul normal al istoriei. Borşenii însă acceptă cu greu legile dualismului austro-ungar şi încearcă să îşi păstreze românismul prin preoţii şi dascălii lor.
          În 1899 se va construi clădirea primăriei, poduri, cantoane silvice şi câteva şcoli. Cea mai mare sărbătoare pentru borşeni se va desfăşura în noiembrie 1918, când un număr impresionant de borşeni va consfinţi hotărârea ca Vasile Timiş Filipan să îi reprezinte pentru a duce votul unirii la Alba-Iulia. Tot în acest an primarul localităţii, Al. Cuza Anderco, va arbora pe clădirea primăriei primul steag românesc.
         Primul război mondial a avut frontul în apropierea Borşei. Timp de 2 ani frontul s-a aflat în hotarul comunelor Borşa, Vişeu, Poienile de sub Munte şi Frasin de-a lungul Carpaţilor.
         În perioada interbelică în Borşa viaţa economică şi culturală cunoaşte o profundă înviorare. În iunie 1939 Prinţul Mihai, fostul şi viitorul rege al României, va face o vizită la Borşa. Însoţit de profesorul Dimitrie Gusti şi de alte personalităţi, Prinţul Mihai este întâmpinat la primărie de primarul Gavrilă Mihali Ştrifundă, care într-o scurtă cuvântare i-a urat viitorului suveran bun venit în Borşa de la poalele Pietrosului. Uliţa care ducea spre Biserica de lemn avea aşternut pe ea un frumos covor de flori de munte, străjuit de rânduri de elevi în costume populare de sărbătoare şi cele de străjeri. După prezentarea bisericii, Prinţul Mihai şi-a continuat călătoria spre Bucovina.
         Al doilea război mondial va aduce frontul germano-austro-ungaro-rusesc din nou în hotarele Borşei. Prin Dictatul de la Viena, o bună parte din Transilvania va fi ocupată de Ungaria hortistă. Sub ocupaţia maghiară ajunge şi localitatea Borşa. La sfârşitul războiului borşenii vor fi nevoiţi să se afle pe baricade sub conducerea primarului Mihali Găvrilă Ştrifundă pentru ca Maramureşul să nu se alipească de data asta forţat la Ucraina.
          Cu toate că Borşa oferea un cadru natural propice rezistenţei anticomuniste, aceasta nu a existat. Singurul care s-a ascuns de autorităţile comuniste a fost primarul Ştrifundă, care în 1949, hărţuit din toate părţile de noii conducători ai Borşei, ia calea codrului. Au mai fost câţiva dezertori care au fost urmăriţi de plutoane de soldaţi şi de securitate.
           În decembrie 1989, începutul revoluţie este marcat de un discurt ţinut în faţa primăriei de către Mihali Vasile, directorul Casei de Cultură. Borşenii adunaţi în faţa primăriei ard cărţile comuniste şi se îndreaptă apoi spre sediul Miliţiei. Sediul acestei instituţii este devastat, iar una dintre maşini a fost aruncată în apele Cislei. În memoria eroilor acestei revoluţii, pe vârful Prislop, în vara anului 1990, s-a ridicat o troiţă.

         Bibliografie: "Cartea Munţilor"-autori: Nicoară Mihali, Nicoară Timiş, Ed. Fundaţiei Culturale ZESTREA, 2000


Mihali Gavrilă Ştrifundă

Contingent 1922

12 ianuarie 2011

Biblioteca - scurt istoric

Înfiinţată în anul 1956 ca şi bibliotecă comunală, biblioteca din Borşa îşi schimbă statutul în bibliotecă orăşenească în anul 1968, moment în care localităţii i se atribuie statutul de oraş. Instituţia funcţionează ca bibliotecă publică cu caracter enciclopedic . Dispune de un fond de carte de aproximativ 19 000 volume , reprezentativ, într-o măsură mai mare sau mai mică, pentru toate domeniile cunoştinţelor umane , cu o preponderenţă a documentelor cuprinse în bibliografia şcolară, dat fiind numărul mare al utilizatorilor din această categorie socio-profesională (elevii). Amplasată într-o clădire spaţioasă, dispusă în 6 săli modern amenajate, biblioteca asigură un climat propice studiului şi lecturii, precum şi organizării unor evenimente culturale cum ar fi: expoziţii de carte, programe şi activităţi cultural-artistice, lansări de carte, expoziţii de pictură, activităţi educative, sesiuni de lucru ale cercului de pictură care funcţionează în cadrul bibliotecii sub îndrumarea pictorului Găvrilă Şteţco. Aceste evenimente sunt organizate în colaborare cu unităţile de învăţământ (preşcolar, primar, gimnazial şi liceal ) în cadrul parteneriatelor educaţionale pe care biblioteca le-a încheiat cu aceste instituţii în vederea familiarizării şcolarilor şi preşcolarilor cu serviciile bibliotecii şi în vederea promovării culturii locale. În acest context, biblioteca îşi aduce aportul la formarea şi educarea elevilor şi contribuie la dezvoltarea lor intelectuală şi spirituală. În cadrul comunităţii în care funcţionează, Biblioteca Orăşenească Borşa , prin activităţile culturale organizate, contribuie la promovarea culturii maramureşene şi, în special, la promovarea culturii locale, prin conservarea şi promovarea tradiţiilor şi obiceiurilor specifice zonei.